Tot pica. Disper. Sunt cu un pas mai aproape de epilatul inghinal fir cu fir, cu penseta. Pe langa asta, mai trebuie sa o ard dubios si pe XP.
Fuck it…ma apuc de semiotica. >.> Oh the joy!
14
Jan
09
ziua 2 – part 3 – fmm de net
13
Jan
09
ziua 2 – part 2 – ah shit!
Am uitat sa scriu! Zdaiseama! M-am trezit la 5, am vazut subiectele de la semiotica si acum nu stiu de unde sa le apuc. Hai ca ma duc pana la chiosc, brb.
13
Jan
09
ziua 1 – part 5 – quality time
Mess. Muzica buna. Snow Patrol, Coldplay, Two Gallants, Green Day, Placebo. Schoolwork is a no-go. AMR juma’ de ora din ziua 1.
12
Jan
09
ziua 1 – part 4 – dum da di dum
Plictiseala. Furnicile mananca niste resturi de paine din chiuveta. Caut un film.
Otv loveste din nou. Diaconescu bagat in tomberon in direct de catre un sasquatch.
ps: cand pula mea a disaparut si Magda?!?
12
Jan
09
ziua 1 – part 2 – trezeala
Nu mai dorm. Beau iaurt. Dulce acrisor. Ma duc sa ma spal pe fata. 12 ore de somn. Sunt fericit.
12
Jan
09
ziua 1 – part 1 – somn
Ma duc sa dorm. Sunt obosit. E aproape 6 si maine e o zi lunga. Ma scarpin tandru si imi iau la revedere de la monitorul meu sexy de 21″. Ne vedem azi, dar mai tarziu.
(Disclaimer: asa cum se va mentiona pe parcursul articolului, persoanele care conteaza si care ma cunosc indeajuns nu se vor regasi in randurile de mai jos. Nevoia de a le mentiona NU exista.)
It’s been 5 months and 3 days since my last post.
Zdaiseama? Daca mai asteptam inca 4 saptamani faceam si eu o chestie gen 5 luni, 4 saptamni, 3 zile a la Cristian Mungiu. Eu nu sunt artist dar, sper eu, am un oarecare bun simt. De ce bun simt? Ca nu ma apuc sa “vorbesc” (a se citi cu o tona de sarcasm “imi dau cu parerea intr-un mod foarte original, unic si intelept”) despre ceea ce mi se intampla mie sau in jurul meu doar de dragul de a ma afla in treaba, sperand ca persoanele din jurul meu sa ma considere interesant, unic, deosebit.
Nu am scris de 5 luni si 3 zile pentru ca nu am avut nimic de zis. Atentie. A nu avea nimic de zis nu este sinonim cu a nu fi facut nimic. Ba din contra. Am ales sa nu spun nimic pentru ca nu am avut chef. Nu am avut chef sa fac publice gandurile mele, actiunile, deciziile samd. De ce nu am avut chef? Pentru ca daca chiar te intereseaza, stii. Daca chiar contai, iti spuneam.
Nu am multi prieteni. Nu am multi prieteni buni. Ii pot numara pe degetele de la o mana. Dar astia pe care ii am, imi ajung. Pentru un numar atat de redus de persoane apropiate mie nu avea niciun rost sa postez pe blog. Desigur, daca esti o persoana cu atatia prieteni incat factura ta de la telefon prinde proportii astronomice, nu inteleg ce mai stai pe ganduri! Cu totii de abia asteapta urmatorul tau post, cu totii stau pe blogul tau 23 din 24 cu degetul pe F5 (refresh) asteptand sa mai scrii ceva, ca apoi sa te sune ei sa te felicite pentru geniul pur pixelat – dar nu inainte de a iti lasa un comentariu care te gadila intr-un mod placut mai in spatele coapselor.
Stateam astazi in fata monitorului, cu o bere langa mine si umblam din blog in blog numai sa mai aman somnul cu inca cateva minute. Ce am putut sa citesc m-a lasat masca ( puteam sa zic “frapat” sa par mai destept dar am ales sa nu. mi s-a acrit de metafore de cacat si de cuvinte folosite prost doar de dragul de a construi o imagine falsa ). Zeci de oameni nareaza cele mai banale intamplari din viata lor de zi cu zi avand pretentii madasuratice (pun intended – e misto sa faci adjective din nume de zeitati) de la cititori.
De ce? Sa mor eu daca stiu. Daca esti destul de inteligent pentru a scrie, esti destul de inteligent pentru a te prinde ca majoritatii nu ii pasa catusi de putin, indiferent cat de mare iti este your inner ego (e misto sa mai schimbi in engleza din cand in cand chiar daca “ego-ul interior” are mai putine litere). De asemenea esti destul de inteligent sa iti dai seama ca nu oferi niciun insight de valoare. Sa mor eu de nu apreciam mai mult un “mama ce cacare am tras acu 2 ore. fratilor… stati departe de branza si cafea, serios!” decat sa citesc aceleasi injuraturi la adresa curentului Emo ( pe care VOI l-ati cihlimbarizat ( see wut i did thar? ) sau alte cacareze ce se vor a fi filosofice cand respectivul(a) nici nu stie sa foloseasca corect limba romana (disclaimer: nu am sugerat prin nimic ca as stapani la perfectie mai-sus-mentionata, sunt chiar departe de asta, dar nu am avut nici pretentia de a filosofa). Faptul ca ma plasaez deasupra mediei, dar nu sunt perfect, de acest lucru fiind constient, devin automat de 100000 de ori mai bun decat orice muc ce se considera buricul pamantului.
Unele bloguri (blogroll – daca nu sunteti acolo nu inseamna ca va plasati in tabara opusa) le citesc cu placere pentru ca autorii acestora au ceva de spus. OFERA UN INSIGHT VALOROS. PREIAU O INFORMATIE SI O PROCESEAZA, O GANDESC, O CUGETA, O DIGERA IAR APOI O PICTEAZA PE O FOAIE VIRTUALA DIN CARE REIESE O OPERA DE ARTA PRIN SIMPLUL FAPT CA CEEA CE AU ASTERNUT LE APARTINE. Aceste persoane au ceva de spus referitor la multe lucruri ce se intampla in jurul nostru, cand altii, (iar acum cred ca voi plagia) vorbesc fara sa spuna nimic. Vorbesc in gol aceleasi lucruri vobite de altii, continuu, fara pauza, fara un moment de respiro. Crescendo-ul acestui curent ma terifiaza (lewl, did it again).
M-am saturat de bloguri din care am “invatat” ca daca o tipa iti zice “hello”, dupaia ii raspunzi si tu la fel. M-am saturat de bloguri care plagiaza stiri mai rau ca site-ul realitatea.net (reclama ascunsa?). M-am saturat de bloguri pe care le citesc ( neintentionat ) iar dupa ce am apasat X-ul rosu imi vine sa ma intep in ochi cu un creion ascutit si sa ma epilez inghinal. Fir cu fir. M-am saturat, dar totusi, nu am inteles. Nu am inteles ce ii impinge pe oamenii cu blog (NU bloggerii) sa posteze zi de zi, ora de ora, orice nimic din viata lor (care pare-mi-se ca este lipsita de recompense). Pentru faima? (lololololol) Pentru trafic/bani? Pentru alimentarea e-peen-ului?
Pentru a afla raspunsul m-am decis sa fac urmatorul experiment. Timp de 2 saptamani, zi de zi – cu fiecare ocazie, voi publica cate un nou post pe blog cu scopul de a va tine pe fiecare la curent cu orice eveniment din viata mea. A sunat usa si era ala de la Enel sa ii platesc factura? PE BLOG! Am iesit din casa, m-am impiedicat si mi-am rupt mecla? PE BLOG! Daca in aceste 2 saptamani…
-imi creste traficul semnificativ
-ma simt mai impacat cu propria persoana
-ma fac cu bani
-devin cel mai fericit om de pe planeta
-lumea ma considera destept si imi admira peripetiile
-imi creste marimea….e-peen-ului
-transcendez
-ma fac cu un bax de bere
…promit ca imi voi cere scuze oficial tuturor celor care s-au simtit jigniti de spusele mele. De asemenea promit sa sterg blog-ul si imi dau cuvantul ca nu veti mai auzi de mine.
Daca NU…ei bine…voi continua sa scriu cand voi mai avea ceva de spus.
PS: fiti fericiti copilasi. acum chiar v-am dat motiv sa scrieti pe blog, nu?
De ce think again? Nu pentru ca ar fi nasol. Nu pentru ca nu este ceea ce te astepti. Ba din contra. Este a dracu de interesant. Este mai mult decat te-ai asteptat! Dar totusi, este.
Ce este? “Este tu”. Este ceea ce faci tu sa fie. Multa lume a vazut o reclama misto la televizor si si-a pus in cap sa se faca COPIRAITAR(mai sunt pitipoance care dau la comunicare ca e “cul”. Si mai multa lume a vazut 2 afise cu “Tine minte! Mugur Isarescu presedinte!” si acum vor sa lucreze ca PIARIST(la fel ca mai sus). Dar este mai mult de atat. Muuuuult mai mult de atat.
Sunt sigur ca multi dintre voi va pierdeti timpul pe “net” o mare parte din zi. Sunt de asemenea sigur ca stati pe mess si pe forumuri o mare parte din acea mare parte. Sunt iar sigur ca in acele medii virtuale va permiteti cate o greseala gramaticala sau o prescurtare mai neobisnuita (nu vorbesc de dobitocii care scriu “yo” in loc de “eu” sau “shi” in loc de “si” – in acest caz, clar le lipsesc multi neuroni, deoarece e la mintea cocosului ca o astfel de exprimare este redundanta. Nu economisesti nimic pentru numele celui de sus. Ba din contra! ). De asemenea nu vi se pare prea grav sa scrieti “vas” in loc de “v-as” sau “tiam” in loc de “ti-am” samd. O astfel de greseala, a posteriori unei angajari va duce la subita voastra concediere permanenta. Oricum, asta a fost o mica introducere, nu despre asta mi-am propus sa va vorbesc azi.
Zici ca vrei sa fii piarist sau copiritar? Pune-ti urmatoarele intrebari. Faci fata presiunii? Esti in stare sa gandesti limpede in conditii de stres? Poti sa taci din gura si sa pleci capul daca cineva iti atribuie anumite epitete, care mai de care divers colorate? Vei gresi. Esti in stare sa accepti ca ai fost retardat(a) 2 minute, astfel incat s-a intamplat ceva urat urat de tot? Poti sa urmaresti pe cineva care gandeste mai repede decat reuseste sa vorbeasca? Poti sa tii minte absolut TOT ce ti se spune, indiferent daca ti-ai luat notite sau nu? Esti in stare sa gandesti in prespectiva? Calculezi amanuntit ceea ce va rezulta in urma actiunilor tale? Poti sa te redresezi chiar daca o tii numai in greseli, iar lumea din jurul tau nu uita sa iti reaminteasca trecutul tumultuos? Esti in tare sa accepti o idee de cacat chiar daca esti 100% sigur(a) ca ideea ta e mult mai buna? Iar acum ultimele intrebari, totusi, sunt aproape sigur ca ar mai fi inca pe atatea, dar rotitele mele nu prea dau randament la ora asta. Asadar, iti tii mobilul tot timpul deschis? Esti de acord sa fii sunat(a) duminica la 9 dimineata, sa ti se urle in telefon si sa trebuiasca sa repari o greseala pe care ai facut-o vineri?
Daca la toate cele de mai sus ai raspuns cu DA, atunci ai o oarecare sansa in acest domeniu(se aseamana prea mult incat sa le separ). Daca oscilezi la una sau la mai multe, sau raspunzi cu NU, fie o sa fii sef(a) si iti deschizi propria firma, fie o sa ai mare noroc incat sa nu ti se aplice chiar toate dintre ele, fie o sa inveti sa te adaptezi. Acum cateva luni as fi raspuns cu NU la multe dintre ele.
Totusi, tineti minte. Invatati din greselile voastre inainte sa fie prea tarziu. Fiti atenti la detalii. Calulati-va fiecare miscare. Invatati din ele cand inca nu aveti o responsabilitate prea mare. Veti fi supravegheati, dar vi se va da cate o portita de independenta destul de des. Profitati de ea, nu dati cu ea de pamant. Pana acum eu pot sa ma consider norocos. De cand lucrez, neatentia mea a contribuit (doar) la o greseala ce a costat doar 4000 de euro. Am raspumparat-o spaland pe jos si facand alte lucruri de calitate, dar nu toata lumea va “avea bulan”. Repet, invatati din greselile voastre inainte ca acestea sa coste 1 milion de euro (nu mananc cacat, am asistat cu proprii ochi la un astfel de fenomen).
Mult succes in viitoarea voastra cariera dragilor. Voi reveni, probabil, cu o “part 2”.
_|_
Later edit: Sa nu uit! O sa invatati mai mult cum sa fiti oameni in adevaratul sens al cuvantului si o sa luati lectii adevarate de viata, mult mai des decat profesionale. ACEASTA este frumusetea domeniului!
Codito, ergo sum 
