olimpiadele comunicarii-finalisti

Cu putina intarziere scriu si eu pe blog. Am fost cam ocupat zilele astea. De fapt am preferat sa stau degeaba decat sa scriu pe blog, asta ca sa fiu sincer. Dupa cum se vede in poza ne-am si calificat in finala la OC dar ne-a si fost tras clientul la sorti. Am avut norocul sa ne pice dl. Adrian Nastase. Sau oare dl. Adrian Nastase a avut norocul sa ne aiba pe noi? :P Oricum, sunt incantat de cum au iesit lucrurile dintr-un motiv. Si anume ca brief-ul este foarte interesant, oarecum greu si provocator. Chiar daca ni s-a spus in mare parte ce si cum trebuie facut, avem o oarecare liberate, si sper sa putem implementa programul respectiv cat mai bine posibil. Pentru mai multedetalii dati google “Civic after-school”.

All in all, ma bucur ca am ajuns pana aici. Nu sunt deloc modest si voi recunoaste ca ma bucur ca am ajuns sa stau la masa cu oameni ce detin o anumita notorietate. Sper ca in continuare lucrurile sa evolueze la fel ca pana acum si presimt ca drumul de abia a inceput. Sunt tare curios ce imi rezerva viitorul. Cam atat pe plan “profesional”.

Pe plan personal pot spune ca lucrurile merg tot inspre bine. Viata e frumoasa, ce mai. Voi reveni mai tarziu cu detalii despre cum merg lucrurile la firma virtuala de publicitate “Ad Connection” (OSV) si despre surpriza pe care ne-a facut-o un “drag” profesor de la noi (FCRP). Intai astept totusi confirmarea ca am luat 4. Ca daca iau 10 o sa rad de voi astia care ati luat 4 si de abia dupaia o sa ma iau de ipocrizia si firea razbunatoare a dl.-ui profesor.

Ionut out.

ZDAISEAMA!

1. Mai putin brasovean, mai mult bucurestean :|

Am realizat astazi, intr-o conversatie recenta cu draga mea, ca am inceput sa am ticuri verbale de bucurestean. Din pacate imi dau seama ca o oarecare transformare este inevitabila. Tot ce sper totusi este ca imi voi pastra natura de “ardelean” si nu voi deveni mai rece si mai nesimtit decat sunt deja :)). Nu ca asa ar fi bucurestenii, doamne fereste, dar cum Bucurestiul este un oras mare, si numarul acestora este direct proportional cu marimea orasului. Tot ce pot spera este sa nu imi dispara vagul accent si modul putin diferit de exprimare. Imi place sa mi se atribuie o mica tenta de “unicitate” ^_^

Ticurile despre care vorbeam sunt 3. Cel putin atatea am semnalat pana acum. Precis mai sunt si altele.

1. Gen - Frate…am ajuns sa folosesc gen odata la 2 propozitii. Si cand te candesti ca totul a pornit de la o prosteala cu CatalinG si Ligia, cand vorbeam asa intentionat ca ni se parea amuzant. Incet incet mi s-a intiparit in vocabular si am ajuns sa il folosesc foarte des :| si mai aiurea este ca devine molipsitor si persoanele cu care interactionez des il preiau la fel de rapid. Aiurea!
2. …stii… – Alt tic. Fie ca e la inceputul propozitiei, fie ca e la mijloc si asta apare, al draq! Exemplu: “am fost azi la seminarii, stii..si am facut nush ce. stii, si am fost si la x si i-am dat una dupa ceafa..” exasperant!
3. Frateeeee - Trist e ca nu o folosesc doar “cu baietii”, asa cum ar trebui. Nu. Deja o folosesc peste tot. Tin minte ca eram la interviu la ProTv si ma intreaba un tip acolo cine e in poarta la Steaua. La care eu: “Frateee…e brunet!” un fel de “Da ce ma, nu stii?” :)) AIUREA! Ehh acum om vedea ce ne rezerva viitorul. Cine stie. Poate in curand imi vor disparea fiind inlocuite de altele..gen.

2. ZDAISEAMA!

Maine ne aflam clientul la Olimpiadele Comunicarii. Dar nu asta este frapant. Ce este deplasat rau este faptul ca am incercat sa ma culc la 11 si am esuat lamentabil. Am adormit o ora dar se pare ca organismul meu a perceput-o ca pe o siesta, un amarat somn de dupamasa. Asa ca m-am trezit si acum scriu pe blog ca fainu ca n-am ce face, misto nu? Si stiti ce e si mai misto? Ca dupa ce scriu pe blog ma voi apuca de strategia de creatie pentru OSV. Adica chiar voi face ceva UTIL. Ceva ciudat se intampla. Prea mult lucruri aiurea in ultimul timp! Acestea fiind spuse, ma voi indrepta catre un brief aiurea rau. Acuma sa fim seriosi! Unde “pana mea” ati mai vazut voi adolescenti care sa manance sanatos din obisnuinta. La naiba, fast food scrie pe toti!

Ionut outz00rz!

conferinte oc. in special “drumuri de cariera intr-o agentie de comunicare”.

Au trecut si conferintele. Spre tristetea mea nu am putu ajunge decat la ultima, ergo cea din titlu. Motivele sunt redundante, dar va asigur ca sunt obiective. Acum pareri…

In primul rand au fost reprezentanti de la “mai marii” advertising-ului din Romania, si anume:

• Crenguta Rosu (DC Communication)
• Sorana Savu (Premium Communication)
• Radu Ionescu (Kinecto)
• Andrei Cohn (Cohn&Jansen | Ashley & Holmes)
• Roxana Dumitru (Leo Burnett & Target)
• Moderator: Bogdana Butnar (McCann Erickson)

Acestia ne-au vorbit despre ceea ce se cauta la tinerii angajati. De pe lista nu lipsesc atribute precum “initiativa”, “pasiune”, talent”, samd, dar nu in ultimul rand “experienta”. Acestia nu s-au jenat sa afirme, direct sau pe ocolite, ca experienta este un factor foarte important la o angajare. Mai ales in aceste firme ce ies in relief pe piata advertising-ului in Romania. La un moment dat, acestora le-a fost adresata o intrebare, si anume daca primesc studenti “voluntari”, adica la internship. Munca neplatita pentru acumularea de experienta. La aceasta intrebare, doar 2 din cei 6 speakeri au afirmat ca este POSIBIL, ca atunci cand AU TIMP, sa permita asa ceva. Ii inteleg sincer. Nimeni nu vrea studenti misunand prin compania lor necoordonati si nesupravegheati.

Totul bine si frumos, dar acum se ridica o alta intrebare. Cum atunci sa isi faca un student experienta necesara unei angajari daca nici macar ca si voluntar nu poti intra intr-o astfel de firma. Spusese unul dintre ei la un moment dat, ca orice angajare anterioara este un bonus, inclusiv un job la McDonalds. Sa fim seriosi. M-oi duce acum sa lucrez la Mec 1 an de zile ca apoi sa mi se deschida portile catre un job din domeniul in care studiez? Mi se pare aberant sincer.

Ceea ce am relatat mai sus este concluzia trasa (nu numai de mine) in urma acestei conferinte. Bineinteles ca realitatea este putin diferita. Cu putin noroc gasesti un job part time si in domeniu, dar risti sa nu faci nici PR, nici Advertising, ci doar sa muncesti ca sclavul, acumuland “experienta” de viata in primul rand, cat despre cea profesionala putand fi trecuta doar pe hartie.

Voi incheia cu o intrebare retorica. Ce e de facut? Se zice ca este “foame” de recrutari in acest domeniu, dar cand te uiti mai bine, aproape toate usile ti se inchid in nas intr-un final sau altul. Eu unul astept o mica schimbare ce poate va avea loc cat de curand posibil (sper). Altfel nu vad cum putem trece peste aceste bariere.

Ionut out.

promovam exprimarea libera cenzurata

…

(poza nu imi apartine, dar o consider potrivita situatiei, mai putin partea cu comunismul, nu despre asta e vorba)

Nu stiu ce sa mai cred. Ma aflu intr-o foarte mare dilema. Suntem toti constienti de fenomenul blogurilor (daca nu erati, nu v-ati fi aflat pe aceasta pagina). O forma de new media ce creste constant. Este inca departe de a isi fi atins apogeul dezvoltarii sale, astfel incat se ivesc la orizont, precum corabiile colonistilor spanioli, tot felul de oportunitati sau ocazii daca vreti ce au ca si criteriu de departajare principal insasi blogurile. Oferte de angajare, concursuri academice, concursuri tematice, samd incep a se folosi de blogurile personale intr-o masura mult mai mare, comparativ cu CV-uri, scrisori de intentie, interviuri, probe examinatorii, iar lista poate continua.

Intrebarea pe care mi-o pun eu este urmatoarea. Putem oare renunta la ipocrizie(explic imediat) astfel incat sa facem din bloguri ceea ce erau odinioara? Anume oglindiri ale “sufletului”, sa ma exprim poetic, sau jurnale online? Sa incepem iar sa scriem ceea ce gandim fara a sta “geana” (scuzati-mi limbajul de strada dar este cel mai potrivit in acest context) la repercusiunile ce vor urma? Totul sta in voi, membrii de juriu si angajatori! Sunteti de acord ca un om poate fi un geniu in comunicare(de orice tip!) dar sa fie el insusi atunci cand foloseste un limbaj mai colorat pe blog? Nu judecati dupa aparente. Priviti in perspectiva si in interior. Insight cum se spune mai nou :). Altfel ne condamnati pe toti la ipocrizie. Am n colegi ce detin un blog personal care este public si cunoscut doar de anumite persoane (eg. lista de mess) si alt blog, de regula “de specialitate” ce il fac public voua! Nu ati prefera sa vedeti un om cum este el cu adevarat si nu cum vrea el sa il vedeti? Eu sunt PREA LENES sa recurg la un al 2-lea blog, asa ca va rog sa nu judecati oamenii dupa prima impresie. O persoana nu este mai prejos decat alta daca scrie 2-3 injurii pe blog, atata timp cat are o “cheie de bolta”.

Dorinta mea este sa pot sa renunt la inhibitii. Sa stiu ca nu voi fi judecat daca intre 2 post-uri legate de PR postez o conversatie de mess amuzanta(dar care contine cateva cuvinte vulgare). E obositor sa te ascunzi, iar dupa cum am spus, sunt prea lenes pentru asa ceva. Daca nu eram, probabil ca as fi fost si eu ipocrit si mi-as fi deschis un al 2-lea blog(sau sa am doar unul, acela de fatada si sa renunt la cel personal, aceasta, dupa parerea mea fiind o asasinare a libertatii mintii).

Asadar, credeti ca putem fi noi insine inca odata? Sa renasca blogosfera, zic eu. Astept feedback. Ba mai mult, chiar il solicit, din partea tuturor, nu numa celor carora ma adresez!

PS: Maine e Forum Party, MUCI ma fac :)) (si voi ati baut cand erati tineri,aproape toti studentii o fac. asadar de ce fraza anterioara trebuie sa fie un impediment? recunosc un adevar si ma mandresc cu asta! :) )

Noapte buna tuturor, ma duc sa ma culc ca maine ma trezesc de dimineata. Am de tinut pumnii catorva suflete curajoase ^_^.

Ionut out.