Nu o sa fie un post lung. N-am chef de compuneri, dar ma gandeam daca am astazi ceva de zis si se pare ca am. Anumite evenimente din decursul zilei de azi m-au facut sa imi dau seama de ceva. Inca sunt intr-un fel, copil. Lucruri marunte ce la prima, a doua, chiar si la a treia privire par neimportante si nesemnificative reusesc sa ma bucure. Si nu sa ma bucure precum ma bucura un succes de exemplu, ci ma bucura exact precum se bucura un copil cand este dus intr-un magazin de jucarii si este pus sa isi aleaga ce anume vrea. Nu voi da nume acestor mici bucurii deoarece prefer sa ramana personale. Ale “eul-lui” sa spunem asa(a nu se corecta.). Placeri si bucurii marunte pe care doresc sa le las sa imi alcatuiasca viata.
Bineinteles, din pacate, am constientizat aceste mici bucurii nu intr-un ceas tocmai fericit. Din diferite considerente, total neobiective si redundante persoana nr1 in viata mea a suferit o mare dezamagire si implicit si involuntar traiesc aceleasi sentimente alaturi de ea. Dar acestea vor trece, asa precum trec tot timpul partile rele din viata noastra. Ele vor trece si vor ramane doar acelea frumoase carora trebuie acordata o atentie exponentiala. V-am lasat in treaba voastra. Un sigur sfat, chiar o rugaminte. Cautati fiecare si revelati aceste motive ale fericirii, oricat de minuscule par. 1+1 fac 2 si asa mai departe…
Ionut out.
